Pascale

Perioada asta mi-aduce aminte de zilele mele bune si, o data cu aceste amintiri, mi se face un dor nebun de prietenii mei din acea vreme, prieteni care, indiferent cum erau ei, mi-au fost alaturi si la bine si la rau.

Mi-aduc aminte de modul in care sarbatoream, eu si gasca mea, Sfintele Sarbatori de Paste. Ne strangeam, cu mic, cu mare, la bine cunoscutele banci si leneveam pana pe la 11 noaptea, cand porneam agale spre biserica sa luam Lumina. Dupa aceea, mergeam toti la mine acasa, pentru ca intotdeauna baietii vroiau sa ciocnesca un pahar de vin cu tata, iar acel pahar de vin se lungea mereu pana pe la 3-4 dimineata, cand plecam iar afara. Mergeam din nou la biserica si, in sfarsit, pe la 7-8 dimineata, cand mama se pregatea sa plece la serviciu, ma intorceam si eu acasa, fericita (nu stiu in ce masura din cauza amestecului de lichide mai mult sau mai putin alcoolice sau datorita astmosferei placute in care imi petrecusem seara).

Mi-e dor de acele vremuri!!! Si da, mi-e dor si de tine!

Dar cel mai mult mi-e dor de mine!

P.S.: Fie ca aceasta Sfanta Sarbatoare sa va aduca liniste in case, caldura in suflet, sanatate si iubire, iar daca le aveti pe toate astea, eu zic ca veti fi si fericiti Paste fericit tuturor!!!

Panica

Ok…deci incep sa ma panichez….am intrat intr-o criza de timp groaznica. Nu mai stiu ce sa fac mai repede, cum sa ma impart intre teste si proiecte pentru facultate, lucrarea de licenta si mersul la serviciu. Asta pe langa faptul k n-am mai citit de mult o carte, iar vremea asta frumoasa numai la invatat si stat in casa cu ochii in computer nu ma imbie. Am un chef nebun de iesit la plimbare, de vazut un film bun sau de cat mai multe reprize de culturalizare prin intermediul teatrului si al operei.

Exista vreo posibilitate sa fac ceva astfel incat ziua sa aiba 48 de ore macar, in loc de 24?

Superficialitate

Clar asta a fost cuvantul saptamanii, cel putin de joi incoace. Dar totusi stau si ma intreb: ce poate fi categorizat ca mai superficial, sa stai, ca adolescent, 2 ore pe zi, afara, cu prieteni,i care, intr-adevar, nu au aceleasi aspiratii ca si tine sau sa ti se ofere gratis un bilet la opera, o ora jumate de cultura, si nici macar sa nu iei in seama aceasta propunere? Eu una am acceptat oferta de culturalizare si sunt tare mandra de mine. Am dat peste un Decebalo eunuc ), am fost putin reticenta la inceput, dar finalmente mi-a placut si d-abia astept urmatoarea experienta de acest gen.

Aaa, si am un mesaj pentru unele persoane (nu dau nume, se stiu ele): oameni buni, daca preferati sa mergeti la solar, sa iesiti in cluburi de fite si sa desfasurati alte asemenea activitati in locul unei ore jumatate de relaxare si cultura, “respectele” mele…si cica eu sunt aia superficiala! =))

Hello world!

Am intrat si eu in randul lumii, ca sa zic asa ). In primul rand, bine v-am gasit! In al doilea rand, am facut acest “pas important pt umanitate” ) dintr-un singur motiv: gandesc, deci exist! Enjoy!!!