Gataaaa!!!

Mi s-a pus pata. M-am saturat sa am eticheta de single, solo, singura, fara prieten sau cum vreti voi sa spuneti. Asa ca peste aproximativ o luna, adica dupa licenta (ca dehh, acum n-am timp nici sa mananc, noroc cu Tudor ca n-are el cu cine merge la masa ) demarez operatiunea “Boyfriend casting” sau, pentru cunoscatori, incep actiunea de cautare a unui taler pentru propria echilibrare . Si ma gandesc intens sa mai cooptez pe cineva in cadrul acestei actiuni…macar pentru a-i mai distrage atentia de la “vaci cuplate” si pentru a o scuti astfel de enervari si scurtcircuitari inutile ale neuronului .

Pe bune, am stat si m-am gandit foarte mult (dupa cum se poate observa imi ocup tiimpul cu orice altceva, numai cu scrisul lucrarii de licenta nu ) ) spun eu ca mi-e bine asa, ca nu am nevoie de complicatiuni existentiale…dar, pe de alta parte, e fun sa fii cu cineva, e misto sa te simti placut, sa iesi in oras cand vrei tu si unde vrei tu, fara a avea un motiv anume si, in definitiv si la urma urmei, am 21 de ani si vine vara si am de gand sa ma distrez la maximum posibil. Na, ca am zis!!!

Iar asta e ultima incercare…daca nu iese nici acum si iar mi-o iau peste bot masiv, clar ma reprofilez

Cu ceva timp in urma Tudor Chirila a lansat pe blogul lui acest joc. Imaginati-va ca nu ati putea comunica cu cei din jur decat folosind doar 21 de cuvinte. Care ar fi acestea? Care sunt cele 21 de substantive pe care le folositi cel mai des?

Pe mine m-a facut curioasa, asa ca am luat o foaie si un pix si, dupa o lunga introspectie (de vreo 2 minute )), cuvintele au inceput sa curga pe hartie. Iata ce a iesit:

…Iubire, Tinerete, Libertate, Frica, Dor, Prietenie, Mare, Singuratate, Strainatate, Fericire, Calatorie, Familie, Sentimente, Viata, Lacrimi, Zambet, Speranta, Suferinta, Munte, Plaja, Cultura…

Incercati si voi…luati o foaie de hartie si un pix si ganditi-va care ar fi cele 21 de cuvinte pe care le-ati folosi cel mai des! S-ar putea sa fiti uimiti.

DA, mi-e scarba de tara in care m-am nascut si in care traiesc! Mi-a scarba de ROMANIA!

O consider tara tuturor posibilitatilor, mai ales a celor nedemne de respect si tocmai de aceea:

- mi-e scarba ca se fura (esti furat pana la ultimul fir de par pubian…ca sa folosesc un limbaj academic );

- mi-a scarba ca au ajuns pustii de 11 ani sa omoare ingerasi de numai 3 ani, ca au acumulat atata ura astfel incat sa faca chestia asta din razbunare si apoi sa povesteasca nonsalant, cu zambetul pe buze, subliniind fiecare detaliu si pentru asta sunt dusi in centre specializate unde li se ofera cele mai bune conditii, cum nici n-au visat vreodata (TV, locuri de joaca, 3 mese calde pe zi, un pat si haine curate);

- mi-e scarba de majoritatea oamenilor care ma inconjoara, de indiferenta lor;

- mi-e scarba de de tot ce inseamna sistem in tara asta, fie el sanitar, de invatamant sau militar

si, nu in ultimul rand, mi-e scarba de neputinta mea de a schimba ceva, de a face un lucru cat de mic pentru mine, dar mare pentru omenire.

In concluzie, avem o tara superba, cu bogatii nenumarate si un potential inimaginabil…pacat ca e locuita!

Perioada asta mi-aduce aminte de zilele mele bune si, o data cu aceste amintiri, mi se face un dor nebun de prietenii mei din acea vreme, prieteni care, indiferent cum erau ei, mi-au fost alaturi si la bine si la rau.

Mi-aduc aminte de modul in care sarbatoream, eu si gasca mea, Sfintele Sarbatori de Paste. Ne strangeam, cu mic, cu mare, la bine cunoscutele banci si leneveam pana pe la 11 noaptea, cand porneam agale spre biserica sa luam Lumina. Dupa aceea, mergeam toti la mine acasa, pentru ca intotdeauna baietii vroiau sa ciocnesca un pahar de vin cu tata, iar acel pahar de vin se lungea mereu pana pe la 3-4 dimineata, cand plecam iar afara. Mergeam din nou la biserica si, in sfarsit, pe la 7-8 dimineata, cand mama se pregatea sa plece la serviciu, ma intorceam si eu acasa, fericita (nu stiu in ce masura din cauza amestecului de lichide mai mult sau mai putin alcoolice sau datorita astmosferei placute in care imi petrecusem seara).

Mi-e dor de acele vremuri!!! Si da, mi-e dor si de tine!

Dar cel mai mult mi-e dor de mine!

P.S.: Fie ca aceasta Sfanta Sarbatoare sa va aduca liniste in case, caldura in suflet, sanatate si iubire, iar daca le aveti pe toate astea, eu zic ca veti fi si fericiti Paste fericit tuturor!!!

Ok…deci incep sa ma panichez….am intrat intr-o criza de timp groaznica. Nu mai stiu ce sa fac mai repede, cum sa ma impart intre teste si proiecte pentru facultate, lucrarea de licenta si mersul la serviciu. Asta pe langa faptul k n-am mai citit de mult o carte, iar vremea asta frumoasa numai la invatat si stat in casa cu ochii in computer nu ma imbie. Am un chef nebun de iesit la plimbare, de vazut un film bun sau de cat mai multe reprize de culturalizare prin intermediul teatrului si al operei.

Exista vreo posibilitate sa fac ceva astfel incat ziua sa aiba 48 de ore macar, in loc de 24?

Clar asta a fost cuvantul saptamanii, cel putin de joi incoace. Dar totusi stau si ma intreb: ce poate fi categorizat ca mai superficial, sa stai, ca adolescent, 2 ore pe zi, afara, cu prieteni,i care, intr-adevar, nu au aceleasi aspiratii ca si tine sau sa ti se ofere gratis un bilet la opera, o ora jumate de cultura, si nici macar sa nu iei in seama aceasta propunere? Eu una am acceptat oferta de culturalizare si sunt tare mandra de mine. Am dat peste un Decebalo eunuc ), am fost putin reticenta la inceput, dar finalmente mi-a placut si d-abia astept urmatoarea experienta de acest gen.

Aaa, si am un mesaj pentru unele persoane (nu dau nume, se stiu ele): oameni buni, daca preferati sa mergeti la solar, sa iesiti in cluburi de fite si sa desfasurati alte asemenea activitati in locul unei ore jumatate de relaxare si cultura, “respectele” mele…si cica eu sunt aia superficiala! =))

Am intrat si eu in randul lumii, ca sa zic asa ). In primul rand, bine v-am gasit! In al doilea rand, am facut acest “pas important pt umanitate” ) dintr-un singur motiv: gandesc, deci exist! Enjoy!!!